Piesa de teatru scrisă de profesorul Ionel Bușe, de la Specializarea Filosofie a Facultății de Științe Sociale, „Bătrânul și eutanasierul”, a fost și va continua să fie jucată pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova.
Specializarea Filosofie a Facultății de Științe Sociale se bucură de un corp profesoral de excepție, oameni de vocație, specialiști în istoria filosofiei, logică, teoria argumentației, filosofia științei, filosofia imaginarului ș.a., activi social și cultural, scriitori și militanți ai schimbării și esteticii prezentului.
Prof. univ. dr. Ionel Bușe face parte din acest colectiv dedicat și orginal de profesori, fiind cel care se ocupă de inițierea studenților din anul I în tainele filosofiei, cu ajutorul cursului de „Introducere în filosofie”. La Specializarea Filosofie, Ionel Bușe susține prelegerile pentru „Filosofia imaginarului”, totodată, domeniu în care s-a consacrat la nivel național și european, grație cărților, eseurilor și studiilor de filosofie publicate în România, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Canada, Brazilia și Mexic. Trecem în revistă cărțile: O hermeneutică simbolică a basmului fantastic românesc (Cluj-Napoca, 2000); Logica pharmacon-ului (București, 2003); Filosofia și metodologia imaginarului (Craiova, 2005); Introduction à la pensée roumaine (Lyon, Franța, 2006), Du logos au mythos (Paris, 2008); Democratie in rouge caviar (Cluj-Napoca, 2007); Mythes populaires dans la prose fantastique de Mircea Eliade (Paris, 2013); Gaston Bachelard, une poetique de la lecture (Paris, 2014) etc.
Un alt curs important al profesorului Ionel Bușe este „Hermeneutica alterității”, despre trecerea unei existențe de la o stare la alta, despre diferitele ipostaze în care ajungem să ne exprimăm pe noi înșine și dinamica modurilor în care-l acceptăm sau respingem pe „celălalt”.
Spectacol pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova
Ce le oferă Ionel Bușe studenților? Un spirit viu, critic, implicat în dezbatere. O invitație spre dialog și analiză critică, nu doar pe baza unor teorii, ci pe exemplul „viu” al propriilor scrieri și urmări ale acestora. Pe 20 și 21 iunie 2018, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova s-a jucat cu „casa închisă” spectacolul „Bătrânul și eutanasierul”, scenariu și regie: Vlad Drăgulescu și va continua în stagiunea 2018-2019. Autorul piesei este Ionel Bușe. O mare onoare! O realizare ce merită felicitări!
Piesa, în termenii autorului, este una realistă: se desfășoară, undeva în viitor, în cadrul unei familii, adunate la masa de Crăciun, în jurul unui bătrân (tată, bunic...) grav bolnav. „Bătrânul” a luat decizia să fie eutanasiat, în acele timpuri existând cadrul legal pentru aceasta: „E ultimul lucru pe care [...] și-l dorește. Să moară în zi de sărbătoare” (Ionel Bușe, Bătrânul și eutanasierul, Editra Eikon, București, 2018, p. 14). Și reușește! Nu se știe însă clar dacă este vorba de o crimă, dacă este efectul pastilei administrate de către medicul elvețian chemat să ducă la bun sfârșit eutanasia sau dacă a murit de „moarte bună”, moarte naturală. Cine este eutanasierul?
Piesa de teatru și spectacolul, de ce nu, testează limitele convingerilor și prejudecăților noastre, constituite de-a lungul istoriei (în comunism, în contemporaneitatea europeană, de pildă) și în cadrul anumitor paradigme culturale și religioase, punând față în față, în dialog, expozanți ai unor viziuni și dogme diferite: un medic ce operează eutanasia și un preot ortodox, un fost secretar comunist, „un porc comunist” (p. 10) vs. „o babă capitalistă” (p. 21), adepți ai libertății de exprimare și toleranței, cumpătați, în oglindă cu rigizi dogmatici (religioși sau politici), dedați păcatului pe care-l condamnă radical.
În piesă, masa de Crăciun reprezintă momentul în care bătrânul bolnav de cancer, fără speranța vindecării, alege să fie eutanasiat de către un medic elvețian de culoare, „specializat în terapii ale suferinței, în tehnici ale plăcerii...” (p. 16). Acesta este iubitul nepoatei bătrânului. Între cei doi există o diferență de vârstă, elvețianul de culoare fiindu-i profesor la Universitate, la începutul idilei. Piesa ne oferă momente de contrast, în jurul acestui personaj, ce i-au făcut pe unii comentatori și organizatori ai spectacolului de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova să afirme că este una de actualitate, ce tratează subiecte vii, legate de acceptarea sau respingerea celuilalt (din altă etnie, rasă, religie). Mai multe detalii pe pagina de Facebook a spectacolului „Bătrânul și eutanasierul”.
„Dl P (adresându-se Cezarei): Iubitul tău înțelege ce vorbim, dragă?
Cezara: Nu. O să-i traduc...
Dl P.: Atunci să-l ia ....., eu n-am nevoie de un astfel de ginere!
Cezara: N-am spus că mă mărit...Și nici nu e problema ta!
Dl P: Nu? Atunci de ce-l aduci aici? Să ne faci de râs în fața preotului? Și de ce râde mereu ca un cretin?
Dna P: E politicos, nu ca tine. Ai un oaspete străin și te comporți ca un mârlan...
Dl P: Nu e invitatul meu. E al vostru. Faceți ce vreți cu el, dar nu-l băgați în familie.” (p. 16).
La masa de Crăciun, similară în anumite privințe cu „Cina cea de taină” sau cu filmul „The Last Supper” (1995), participă bătrânul, nepoata lui cu iubitul medic elvețian de culoare, fiica, ginerele, preotul și alte personaje (doi copii la colindat, o vecină etc.). În timp ce bătrânul suspină dintr-un plan îndepărtat, actul întâi al piesei reprezintă o dezbatere veritabilă despre dreptul la viață și moarte în societatea modernă, dar și în fața lui Dumnezeu. Un participant inedit este procurorul, prezent pentru a asigura că nu va avea loc o crimă și că totul va fi desfășurat corect din punct de vedere procedural. Acesta declară de la bun început: „Îmi pare rău că trebuie să vin într-o asemenea împrejurare...E prima dată când iau parte la așa ceva...Vă asigur că o să urmăresc fiecare detaliu. Legea va fi respectată” (p. 23).
În actul doi își face apariția o femeie atrăgătoare și provocatoare, care amestecă expresii românești cu altele ungurești, în rimă, cântă, este plină de viață și lascivă, președinta Asociației „Eros și Revelație” (p. 35): „noi oferim mai multe tipuri de masaj: thailandez, japonez, maramureșean, oltenesc etc.” (p. 38).
Gazdele și oaspeții se amețesc, atmosfera devine veselă, preotul face glume, este bine dispus: „Bidineaua! Vreau Bidineaua...Bidineaua lui Zavaidoc! Bidineaua n-are coadă! Isai Isai, bidineaua!...”
Din când în când apare „Autorul” în piesă, ce umblă la „ceas”: îl dă înainte sau înapoi; are mici ciudate interacțiuni cu anumite personaje, fără ca toți ceilalți să-i observe prezența.
Acțiunea piesei este despre un bătrân care vrea să fie eutanasiat, însă semnificația ei este despre dimensiunea filosofică a timpului și morții, iar în acest context tematic, autorul pare să afirme: „ființa umană demnă este o ființă umană liberă!”.
Te pune să gândești, să te întrebi...
„Dna P: Părinte, nu neg existența Creatorului. Omul nu poate fi propriul creator. Dar cred că tocmai demnitatea e cel mai mare dar cu care a fost el înzestrat. Iar demnitatea înseamnă libertate. În momentele cele mai grele au fost oameni care și-au păstrat demnitatea.
Preotul: Demnitatea asta cam miroase a trufie...” (p.22).
„Bătrânul s-a sclerozat. Nu mai e deloc în toate mințile. Moare și e optimist” (p. 22)
Spre finalul actului II, medicul elvețian vrea să-i administreze pilula fatală, însă în loc de Hypnophile, îi oferă un afrodisiac. Tânăra voluptoasă, ce poate fi percepută ca un mesager întunecat și atrăgător, în același timp, este cea din urmă care-și ia „la revedere” de la bătrân, cântându-i, în timp ce-și el își dă ultima suflare, un colind (spune ea) sau făcând un „lap dance” (spun ceilalalți). Bătrânul a murit! Cine este eutanasierul?
Dacă este de vină domnișoara, vorbim de crimă! Medicul elvețian a administrat pentru eutanasiere un afrodisiac, neomologat pentru această operațiune, legea a fost încălcată din nou! Scandal!
Toată adunarea se pune de acord: este moarte naturală. A murit „de moarte bună”!
„Preotul: E vinul. In vino veritas! Vinul inocent, el e cauza. Iar vinul e de la Dumnezeu!...
Procurorul: Dumnezeu este eutanasierul! Legea e respectată!” (p. 47).
În final, vă invităm dragi absolvenți să vă încrieți la Specializarea Filosofie. După ce veți deveni studenți, vă invităm să citiți în întregime piesa de teatru „Bătrânul și eutanasierul”, vă vom oferi bilete la reprezentarea acesteia pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova și, mai apoi, vă așteptăm la o dezbatere, împreună cu autorul, Ionel Bușe, în care să vă exprimați gândurile și sentimentele demn, deci liber!
C.C.
Mai multe detalii despre înscriere găsiți pe site-ul Facultății de Științe Sociale: http://stiintesociale.ucv.ro/…/licen%C8%9B%C4…/calendar.html
Foto credit: Albert Dobrin
